Biodiesel

La peste doi ani de la aderare, România se confruntă ce serioase probleme privind atingerea ţintelor în diverse sectoare la capitolul protecţia mediului (gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor, calitatea aerului, biodiversitate, etc.).

Ameliorarea calităţii aerului este una dintre provocările cu care se confruntă marile aglomerări urbane, aer care este puternic viciat de diversele presiuni antropice (activităţi industriale cu impact semnificativ asupra mediului, pulberile sedimentabile şi cele în suspensie generate de activităţile citadine, gazele toxice generate din arderea combustibililor uzuali - substanţe generate îndeosebi de circulaţia autovehiculelor din oraş).

Referitor la obligaţiile asumate de ţara noastră privind înlocuirea treptată a combustibililor tradiţionali prin introducerea treptată a biocombustibililor – substanţe organice de natură vegetală sau animală. Până în anul 2005, ponderea biocombustibililor în total consum carburanţi era în procent de 2%, urmând ca acest procent să crească la 5,75% în 2010, ţintă asumată de România prin tratatul de aderare.

Primăria Municipiului Timişoara prin exerciţiile bugetare din anii 2006-2008, a derulat un amplu program investiţional de înnoire a parcului auto prin achiziţionarea a 55 de autobuze destinate transportului în comun. Deşi acestea foloseau în continuare combustibilii tradiţionali s-a remarcat o scădere a poluării atmosferice generate de acestea.

Direcţia de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, prin consilierii Serviciului Protecţia Mediului, în baza programului anual de acţiuni, a derulat în colaborare cu Registrul Auto Român şi Regia Autonomă de Transport Timişoara, în perioada 01.-03.07.2009, o acţiune de testare a biocombustibililor din punct de vedere al impactului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului.

Acţiunea s-a desfăşurat pe traseul liniei de autobuz 33 (Pod Calea Şagului - Catedrala Metropolitană). Activitatea a constat în utilizarea biocombustibililor, în paralel cu combustibilii tradiţionali, urmărindu-se prin aceasta evidenţierea prin măsurători a eventualelor diferenţe calitative privind emisiile de carbon.

Aparatele au măsurat opacitatea, respectiv norul de carbon şi alte încărcări (metale grele, pulberi, etc.), valorile măsurate  situându-se în cazul utilizării biocombustibililor între valorile 0,21 - 0,26, pentru combustibilii tradiţionali valorile înregistrate fiind între 0,64 - 0,73. De amintit că valorile maxime admise în cazul opacităţii sunt până la 3,00. Putem să concluzionăm că utilizarea biocombustibililor, pe scară largă, în marile aglomerări urbane, prin reducerea semnificativă a emisiilor specifice poate contribui într-un procent însemnat la ameliorarea calităţii aerului.

Primăria Municipiului Timişoara doreşte continuarea acestui gen de acţiuni pentru a trage un semnal de alarmă privind problematica poluării în contextul tot mai crescutelor presiuni antropice citadine. De asemenea prin colaborarea cu societăţile de transport urban se doreşte conştientizarea acestora în spiritul unui management durabil al resurselor.

VICEPRIMAR,
ADRIAN ORZA