Păduchii lânoşi din familia Pseudococcidae

Aspect: în funcţie de specie au 0,75- maxim 12 mm lungime, în medie au 2-5 mm; sunt cenuşii, maronii sau rozalii; capul se prelungeşte cu ma-xilele aparatului bucal pentru înţepat şi supt; corpul este oval şi clar segmentat; pe marginea corpului se află ţepi şi la capătul posterior al corpului se inserează nişte apendice lungi (filamente); spatele este prevăzut cu nişte apendice lungi, albe cu aspect prăfuit sau decolorat; femelele nu au aripi; masculii au o pereche de aripi de culoarea pielii, bine formate; în toate stadiile de evoluţie păduchii au trei perechi de picioare, fiind astfel mobili.



Biologie: Femelele depun mai multe sute de ouă în timpul anotimpului cald pe plantele gazdă, care sunt acoperite cu pânză lipicioasă. Unele specii de păduchi sunt vivipare. După maxim 10 zile eclozează deja nimfele. Acestea se răspândesc peste tot pe suprafaţa plantei, din care încep sa sugă. Pot apărea pe an de la o generaţie până la opt generaţii în condiţii favorabile de mediu (de exemplu în seră). Masculii nu se mai hrănesc după ce devin adulţi.

Răspândire: Păduchii din această familie sunt răspândiţi în aproape toată lumea, cumulând aproximativ 1000 de specii. Pot fi găsiţi în primul rând pe plante erbacee, precum ierburi, margarete şi păstăi ale leguminoaselor. În plus păduchii mai atacă şi numeroase plante ornamentale şi de cameră, precum şi fructe citrice.

Dăunător: Este un parazit care slăbeşte planta. Plantele atacate pot fi recunoscute după pânzele albe şi fine, care apar mai ales pe lăstari, trunchiuri şi tulpini, partea inferioară a frunzelor, coada frunzelor şi alte zone asemănătoare. Din cauză că păduchii sug seva plantelor, pe frunzele acestora apar pete galbene (îngălbenire), dispuse neregulat. In cazul unei invazii în masă plantele gazdă devin atât de slăbite, încât pot fi perturbate în procesul de creştere. Plantele afectate pot prezenta concrescenţe, tumori canceroase şi adâncituri. Datorită faptului că păduchii elimină excrementele pe plantă, poate fi stimulată apariţia unor specii de ciuperci, precum ciuperca din grupa Fungi imperfecti (Cladosporium herbarum), şi de furnici.

Prevenire şi combatere: Plantele bolnave vor fi tunse şi separate de cele sănătoase. Sistemul imunitar al plantelor trebuie întărit cu diferite substanţe ajutătoare, precum preparatele din alge. Păduchii pot fi combătuţi pe cale biologică cu ajutorul prădătorilor naturali precum gândacii vaca-domnului, muştele Chrysopa vulgaris, ploşniţele răpitoare, sirfidele din specia Syrphidae, viespile parazite din familia Ichneumonidelor. Gândacii Cryptolaemus montrouzieri sunt crescuţi special pentru acest scop şi sunt folosiţi împotriva păduchilor în sere, grădini şi în cazul plantelor de cameră.

Specii importante de păduchi din familia Pseudococcidae:

Păduchele lânos al citricelor (Planococcus citri): 3-5 mm lungime; este cea mai des întâlnită specie din această familie pe plantele de interior; specia atacă în general plantele cu ţesuturi moi şi suculente, precum citrusul, leandrul, fucsia (cerceluşi), cafeaua, cacao, mango, schefflera (arborele umbrelă), codiaeum, coleus (urzica decorativă), ficusul, tutunul, pepenele roşu, vinul, diferite specii de cactus şi alte plante asemănătoare.

Păduchele lânos al lămâiului(Pseudococcus longispinus) : 3-5 mm lungime; la capătul posterior al corpului: acestei specii sunt inserate nişte apendice (filamente) deosebit de lungi, care sunt aproximativ de aceeaşi lungime ca şi corpul păduchelui.

Păduchele lânos al fagului(Cryptococcus fagisuga): 0,75-1 mm lungime; este un dăunător, care atacă în special fagii. Poate avea o influenţă asupra grădinii, doar dacă acolo există fagi plantaţi. Specia europeană de fag, fagul comun (Fagus sylvatica), este în acest sens mai rezistentă decât cea americană, fagul cu frunză lată (Fagus grandifolia).
 
Combatere naturală cu Hymenoptera-Aphelinidae (Viespile afelinide)

Cea mai importantă este Aphelinus mali, care este o viespe monofagă ce parazitează păduchele lânos (Eriosoma lanigerum), dăunător periculos al livezilor  de măr. Această viespe a fost introdusă în ţara noastră în anul 1923, din Franţa şi lansată în zonele pomicole infestate cu Eriosoma lanigerum, specie originară din nordul Americii. În scurt timp, viespea s-a aclimatizat şi în câţiva ani a distrus dăunătorul în proporţie de 80-100%, fără a fi nevoie de folosirea altor mijloace de combatere.

Datorită tratamentelor aplicate în livezi în ultimii ani, acest parazit a fost în mare parte distrus, încât în multe regiuni au început să apară focare puternice ale păduchelui lânos. Din această cauză este nevoie să se ia unele măsuri de ocrotire a parazitului, îndeosebi prin aplicarea de tratamente raţionale în cadrul luptei integrate.

Viespile parazitează larvele şi femelele păduchelui, depunând ouă în corpul lor, dezvoltându-se astfel 3-8 generaţii pe an. Viespile obţinute se lansează în primăvară (aprilie-mai) în livezile infestate cu Quadraspidiotus perniciosus în două etape: la apariţia larvelor şi la apariţia adulţilor. Norma de lansare variază în funcţie de gradul de infestare, obţinându-se o distrugere a păduchelui în proporţie de 60-90%.
 
Calendarul tratamentelor chimice folosite în plantaţiile pomicole pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor
 

Perioada de aplicare	Boli şi dăunători	Produse şi exemple de amestecuri, concentraţia
Fructele în creştere 15.06.-25.07,  trei tratamente, unul după altul	Rapăn, făinare, pătare albă, şi brună a frunzelor, păduchele din San Jose, păduchele lânos, acarieni	Dithane 0.2%+ Karathan 0.1% + Ecalux 0.1% Captadin 0.25% + Bumper 0.03% + Carbetox 0.5% Merpan 0.2% + Reldan 0.15% Folpan 0.2% + Tilt 0.02% + Ultracid 0.2% Notă în caz de atac puternic de acarieni ca insecticid se mai poate folosi. Omite 0.1% Demitan 0.07% Penstyl 0.05%